Asociatia Credinta Adevarata "Martorii lui Iehova"

Pretutindeni se vorbește împotriva Martorilor lui Iehova. De ce? Cauza o reprezintă persoanele dezinformate și cu prejudecată. În orice chestiune există două părți. Persoanele sincere, care sunt corecte, doresc să audă adevărul. În consecință, ei întreabă:

Cine sunt Martorii lui Iehova?

La această întrebare fiecare este îndreptățit să audă ce spun înșiși Martorii lui Iehova. Orice persoană corectă poate fi de acord că Martorii lui Iehova sunt mai bine calificați să răspundă la întrebare decât orice persoană care li se împotrivește. Pentru a nu putea fi exercitată o judecată părtinitoare, aici este dată dovada din darea de seamă disponibilă tuturor. Martorii lui Iehova constituie un corp sau un grup de persoane consacrate să facă voința Dumnezeului cel Atotputernic, sub conducerea Fiului Său Isus Christos. Ei s-au unit cu scopul de a declara că El, al cărui nume este IEHOVA, este Suveranul Universului, Autorul și Creatorul Guvernului ceresc al dreptății, pentru care Isus a învățat pe ucenicii Lui să se roage Atotputernicului Dumnezeu. Ei scot în relief pentru toată lumea singura cale spre această Împărăție, care va lua locul, pentru totdeauna, tuturor guvernelor prezente pământești, osândite a fi nimicite curând în bătălia lui Iehova numită Armaghedon.

Cu toate că timp de aproape șaizeci de secole, Iehova Dumnezeu a avut martorii Săi pe pământ, numai în timpurile moderne ei s-au unit pentru lucrarea organizată din lumea întreagă.

Începutul

În anul 1872, la Allegheny, aproape de Pittsburg, Pennsylvania, Statele Unite, Charles Taze Russel a început un studiu al Bibliei, unde persoanele se întâlneau cu regularitate pentru a studia scripturile despre Împărăția lui Iehova și despre cea de-a doua venire a lui Isus Christos. Nu după mulți ani, s-au organizat grupuri similare de studenți ai Bibliei pe tot cuprinsul Statelor Unite, având aceleași interese. Urmând modelul de studiu schițat anterior, acele grupe s-au unit, iar „studenții” de pe tot cuprinsul pământului au început să gândească la fel cu privire la ceea ce învață Atotputernicul Dumnezeu prin Cuvântul Său. Cu timpul, cursurile tipărite de „Studii în Scripturi”, folosite de acești studenți, au fost oferite din casă în casă, în multe țări, de reprezentanți speciali, cu scopul de a răspândi înțelegerea Bibliei printre oameni.

De la începutul organizării lor, Martorii lui Iehova au fost numiți cu diferite nume. Persoanele dezinformate și dușmanii i-au numit în mod greșit „sectă” și i-au poreclit ruseliști, mileniști, rutherfordiști, etc. Deși pentru aproape o jumătate de secol, acești servi ai lui Dumnezeu nu au folosit nume distinctive, care să se refere la ei înșiși ca și creștini, prietenii lor și alte persoane interesate i-au numit „Studenți ai Bibliei” sau „Studenți internaționali ai Bibliei”. Cu timpul, reprezentanții lor din multe țări s-au adunat la un congres în America, și au hotărât că ei „doreau să fie cunoscuți și numiți prin numele pe care gura Domnului l-a rostit”, adică Martorii lui Iehova: „Voi sunteți martorii Mei, zice Domnul [Iehova]”. (Isaia 43:10; 44:8) În urma acestei hotărâri luate, toate adunările sau grupele locale ale acestor creștini de pe întreg pământul au declarat că recunosc acest nume dat de Dumnezeu. (vezi Cartea Anuală a Martorilor lui Iehova pe 1941) Într-adevăr, începând din secolul al XIX-lea, oameni ca C.T. Russel și J.F. Rutherford au avut o parte remarcabilă în această lucrare din lumea întreagă ca Martori ai lui Iehova, nu ca și conducători importanți (ei înșiși declarând aceasta de nenumărate ori), deoarece marele lor conducător este Isus Christos, așa cum în timpurile vechi, Isus Christos, Pavel, Petru, Ioan Botezătorul, Moise, Avraam, Noe, Abel și mulți alții au fost remarcați prin închinare și activitate ca Martori ai lui Iehova. (Evrei 12:1)

Modul de propovăduire

Metoda de învățare și propovăduire folosită de ei este străveche. Adică, ei folosesc metoda originală de propovăduire inițiată de marele Martor al lui Iehova, Isus Christos. El și apostolii Săi au propovăduit în public și din casă în casă. (Faptele Apostolilor 20:20) Fiecărui creștin adevărat al Evangheliei îi este poruncit să calce pe urmele pașilor lor și trebuie să facă ceea ce au făcut ei. (1Petru 2:21; Luca 24:48; Faptele Apostolilor 1:8; 10:39-42) Deoarece Martorii lui Iehova duc mesajul la oameni, propovăduirea lor este deosebită de cea a clerului religios, care cere oamenilor să vină la ei și să stea la picioarele lor pentru a le propovădui. Martorii lui Iehova nu irosesc timp și bani pentru a zidi mari edificii bisericești, unde să invite oamenii să îi asculte propovăduind. Experiența și statisticile dovedesc că nu la toți oamenii se poate ajunge în felul acesta, deoarece nu toți vor veni la asemenea clădiri. În multe țări mai mult de jumătate din populație nu aparține niciunei organizații religioase. Milioane care aparțin bisericilor clerului nu frecventează bisericile. Mulți dintre cei ce nu aleg să recurgă la cler sunt totuși destul de interesați de adevărul Cuvântului lui Dumnezeu, pentru a primi bucuros mesajul la casele lor, atunci când le este adus de un serv al Domnului Isus Christos. De aceea, Martorii lui Iehova stabilesc gratuit studii din Biblie la casele oamenilor. Ei merg chiar mai departe dându-le oamenilor ocazia să primească mesajul în locuri publice și pe străzi. (Faptele Apostolilor 17:17-22) În lucrarea lor de propovăduire, Martorii lui Iehova folosesc pliante, broșuri, reviste și cărți în interesul oamenilor. Aceste publicații conțin adevărurile Bibliei într-o formă de studiu durabilă, oricând la îndemâna persoanelor interesate. Astăzi, aceste persoane nu își pot permite să își împlinească serviciul stând cu oamenii ore și zile întregi, așa cum era obiceiul cu câteva secole în urmă sau chiar în anii trecuți. Literatura folosită de Martorii lui Iehova este un înlocuitor al predicii orale sau al discursului biblic, care este disponibil numai pentru puțini. Literatura nu este tipărită și distribuită în mod egoist, pentru câștig comercial sau pentru a obține un profit. În afara unor donații voluntare din partea celor interesați, orice deficit financiar este suportat de Martorii lui Iehova, care de asemenea sprijină voluntar lucrarea prin donații. Fiecare din Martorii lui Iehova este un serv al Evangheliei. Acela care nu propovăduiește vestea bună, așa cum a făcut Isus, nu este unul din Martorii lui Iehova. Numai că un om pretinde că este serv, aceasta nu îl face să fie serv. Ceea ce dovedește că el este un serv, este propovăduirea sa în armonie cu Cuvântul lui Dumnezeu. Martorii lui Iehova sunt o societate de servi. Ei sunt un grup de Evangheliști, toți fiind servi, exact așa cum au fost servi, fiecare și toți împreună, cei din prima adunare a apostolilor și ucenicilor lui Isus Christos. (Faptele Apostolilor 2:44-47; 5:42) Martorii lui Iehova de astăzi nu frecventează vreun seminar teologic sau universități religioase pentru a se instrui pentru serviciul lor, așa cum nu a făcut nici Isus Christos, nici apostolii Săi. Totuși, ei beneficiază de cursuri regulate și adecvate de instruire și pregătire prin studiul biblic la casele lor sau la sala de adunare din grupele locale. Serviciul nu este limitat numai la persoanele adulte sau la cei bătrâni. Femeile, ca și bărbații, sunt privelegiate să se angajeze în serviciul pe teren, în lucrarea stradală și din casă în casă. (Ioel 2:28:29; Faptele Apostolilor 2:16-18) Tinerilor nu numai că le este permis să propovăduiască, dar sunt și invitați să o facă. (Psalmul 148:12,13) Toți copiii Martorilor lui Iehova trebuie să fie educați în „disciplina și sfatul autoritar al lui Iehova” fiind instruiți pentru serviciu de la o vârstă foarte fragedă. După ce sunt instruiți complet ei pot intra în serviciu, dacă doresc, chiar dacă sunt încă tineri sau copii. Exemple remarcabile din vechime sunt: Samuel, Ieremia și Timotei, a căror credincioșie ca Martori ai lui Iehova, chiar de la o vârstă fragedă, este dovada că și copiii au acționat ca servi. (1Samuel 1:24; 2:11; 3:1; Ieremia 1:4-7) Apostolul Pavel declară că el l-a trimis pe Timotei ca serv. (1Corinteni 4:17) Timotei a fost instruit de Pavel ca nimeni să nu îi disprețuiască tinerețea. (1Timotei 4:12) Martorii lui Iehova nu încearcă să convertească lumea întreagă. Nici nu este scopul sau obligația lor de a converti pe fiecare persoană de pe pământ la creștinism. Ei recunosc într-adevăr că este imposibil să convertești pe cei răi și nelegiuiți. În ascultare de Dumnezeu, ei caută să ajute numai pe acele persoane cu bunăvoință și cu o inimă dreaptă așa cum îi sfătuiește El. (Psalmul 97:11) Întemeierea glorioasei Împărății a lui Dumnezeu ar fi imposibilă dacă aceasta ar depinde de convertirea întregii lumi, deoarece mulți nu vor lua niciodată poziție pentru Iehova și Împărăția Sa, indiferent cât de mult și persistent ar putea fi propovăduite veștile bune printre ei. Anunțurile pe care le fac Martorii lui Iehova în ceea ce privește Împărăția Sa și calea spre această Împărăție, sunt numai o mărturie pentru toți oamenii, atât pentru cei răi, cât și pentru cei drepți. Din acest motiv acuza îndreptată spre ei cum că aceasta ar fi o lucrare de prozelitism este nefondată. Oricine are o inimă bună, va îmbrățișa mesajul. Cei batjocoritori și nelegiuiți vor respinge mărturia.

Martorii lui Iehova din România: de la început … la constituire

Am lăsat intenționat la urmă abordarea acestui subiect, considerând că este mult mai important a face de cunoscut însărcinarea noastră principală primită din partea lui Isus Christos privitor la vestirea Împărăției, decât latura juridică de constituire a asociației. Totuși, cât timp aceasta nu contravine legilor drepte ale lui Iehova, noi le respectăm cu specificația: întâi îi dăm lui Dumnezeu ce este a lui Dumnezeu. Isus a zis: „Duceți-vă în toată lumea și propovăduiți Evanghelia la orice făptură”. (Marcu 16:15) Acestea au fost cuvintele Marelui Învățător, Isus Christos, înainte de plecarea Sa dintre ei. Încurajați de acest îndemn, grupul de frați care au constituit Societatea de Biblii și Tracte Turnul de Veghere la sfârșitul secolului al XIX-lea, au dorit să pună în aplicare cuvintele lui Isus răspândind Evanghelia pe întreg pământul. Așa se face că, încă înainte de izbucnirea primului război mondial din 1914, începând cu anul 1911, și în România vedeau lumina tiparului primele broșuri, reviste și cărți, aduse direct de la Societatea Watchtower, iar mai târziu ele au fost tipărite de o societate pe acțiuni - Viața (Societate Anonimă pe acțiuni de Editură și Publicitate) cu sediul în Cluj, fondată în 1924. În ciuda piedicilor cauzate de război și starea financiară destul de grea de după aceea, tipografia Viața a reușit să tipărească milioane de exemplare în anii care au urmat, fiind răspândite de frați prin lucrare din casă în casă, în România acelor ani, prima dată în zona Transilvaniei, ca mai apoi să se extindă în toată țara, astfel încât în ciuda marilor percheziții și confiscări de literatură executate de regimul comunist instalat la putere în România după sfârșitul celui de-al doilea război mondial, literatura ascunsă a supraviețuit până astăzi, fiind acum multiplicată din nou. Această bogată comoară de adevăr descoperită în coloanele revistelor prin explicarea profețiilor și împlinirea lor exactă chiar și acum după atâția ani, în ciuda multor critici și murmurători care s-au retras de la această măreață cauză, ține tare și astăzi pe membrii care formează Asociația „Credința Adevărată Martorii lui Iehova” din România. Cu toate încercările, cheltuielile și străduințele depuse în anul 1932, în lupta pentru legalizarea și recunoașterea ca persoană juridică a Credinței Martorii lui Iehova în România, aceasta nu a reușit, iar ca editori pe coperta revistei Vestitorul Numelui lui Iehova apărea Societatea de Biblie și Tractate M.D.I., Societate anonimă de editură, societate care obține o oarecare recunoaștere în 1933. Sub presiunea autorităților însă, în 1937 printr-un ordin al Ministerului de Interne se dispune închiderea caselor de rugăciuni și „stoparea activității de prozelitism religios”, „fie că se face în scris prin răspândirea de broșuri, reviste, etc. de către membrii”. Doi ani mai târziu, în 1939, prin Decizia Ministerului de Justiție se interzice în mod expres activitatea Martorilor lui Iehova pe teritoriul României, desființând astfel autorizația de funcționare eliberată în 1933. Parcurgerea celui de-al doilea război mondial avea să îi găsească pe martori arestați și aruncați în temnițele închisorilor pe motiv că au aplicat porunca lui Isus, legea iubirii aproapelui, refuzând categoric să se înroleze în război. Parcă Satan cu demonii lui prevesteau importanța acelor adevăruri descoperite atunci în profeții, adevăr care avea să îi țină statornici pe adevărații Martori ai lui Iehova, reușind să supraviețuiască atât celui de-al doilea război mondial, cât și zecilor de ani sub persecuții în regimul „securisto-comunist”, fără să își compromită închinarea. Adevărul privitor la identificarea corectă a Stăpânirilor din Romani capitolul 13, aplicate lui Iehova și Isus Christos, a fost cheia rezistenței Credinței Adevărate, fără a se compromite, iar aceasta este în continuare și astăzi. Cu toată opoziția, victoria teocrației triumfă, iar la sfârșitul războiului, în 1945, Credința Martorilor lui Iehova primește personalitate juridică prin sentința tribunalului Ilfov, nr. 58, din 11 iulie 1945, care apare în Monitorul Oficial nr. 169, din 28 iulie 1945. (vezi „Circulara” din 31 iulie 1945, București, editată de Asociația „Martorii lui Iehova” și „Caietele CNSAS” anul I, nr. 2/2008 ); (o copie unicat de la Direcția Arhivelor Centrale de pe sentința nr. 58 din 11 iulie 1945, eliberată la 28 aprilie 1990, prin care s-a constituit asociația „Credința Adevărată Martorii lui Iehova” în continuitate, se află în posesia Asociației). În urma îngrozitorului război, care a devastat lumea și în special Europa, mesajul despre glorioasa Împărăție a lui Christos a fost o adevărată mângâiere pentru populația greu încercată. Astfel „Asociația Martorii lui Iehova” constituită în 1945, de această dată cu sediul central în București, și-a intrat în drepturi, aprovizionând regulat cu literatură pe toți Martorii lui Iehova din România care au dorit să colaboreze cu Societatea Watchtower din Brooklyn, Statele Unite. Nu pentru mult timp însă s-au putut bucura de libertate Martorii lui Iehova din România, deoarece regimul politic instalat la putere a fost deranjat atât de tare de lucrarea de mărturie dusă de ei, încât în comparație cu celelalte culte protestante sau neoprotestante, care au acceptat oferta de compromis cu regimul comunist primind o oarecare recunoaștere legală, credința Martorii lui Iehova nu a primit nici măcar „statutul de tolerat”. Astfel după o perioadă frumoasă de activitate de aproximativ trei ani, prin Decretul 177, din 4 august 1948, pentru regimul general al cultelor religioase, emis de Ministerul Cultelor, și credința Martorii lui Iehova a fost scoasă în afara legii. Sigur că politicienii atunci au confundat Credința Martorilor lui Iehova cu Asociația, crezând că prin interzicerea oficială a Asociației și radierea ei din registrul persoanelor juridice, activitatea Martorilor lui Iehova va înceta. Însă, declarația fiecărui urmaș al lui Isus la botez: „vin să fac voia Ta, Dumnezeule”, nu condiționa închinarea în funcție de regim. Declarația „vin să fac voia Ta, Dumnezeule” rostită prima dată de Isus și urmașii Lui, trebuia îndeplinită cu credincioșie indiferent de situații. Lucrarea subterană care a urmat și ruperea oficială a legăturii cu Societatea Watchtower, a pus la grea încercare integritatea Martorilor lui Iehova atunci. Pe lângă aceasta, regimul a început deja să acuze pe „martori” de „propagandă împotriva orânduirii socialiste”, iar sub această mască falsă au început avertizări, amenzi, arestări masive, tortură, infiltrări de informatori, urmărirea informativă, supunerea unor „martori” dezbaterii publice în fața „oamenilor muncii”, etc. De fapt, obiectivul declarat al organelor de represiune române a fost, încă din 1949: „destrămarea treptată a sectei”. Odată instaurată „cortina de fier”, și dominația feroce a „leopardului comunist”, nu numai în România, ci în întreg blocul comunist răsăritean a început o asemenea perioadă de restricții. Anii 1951-1959, au însemnat pentru noi, cei din România, anii cei mai grei ai existenței noastre. Supuși unor astfel de presiuni, o primă categorie nu au mai vrut să colaboreze împreună, ci s-au retras. O altă categorie a continuat colaborarea dar, ajunși în fața probelor au cedat și temându-se pentru libertatea lor și a familiei, au vândut pe frați în favoarea liniștii lor, iar cei mai îndrăzneți conspiratori s-au pus la dispoziția organelor de Securitate divulgând regulat activitatea subterană a fraților. Numai cei integri și statornici au rezistat, cu prețul unor ani grei de detenție, desăvârșindu-și credința până la sfârșit. Nimeni nu avea să știe atunci, imediat, că marea conspirație împotriva închinării adevărate s-a declanșat între Martorii lui Iehova în lumea întreagă, prin încercarea de a schimba complet și foarte subtil adevărurile de bază descoperite în profeții până atunci. Aceasta însă s-a dovedit treptat: „Unde este omul înțelept care să înțeleagă aceste lucruri?” „Poporul Meu M-a uitat (…) s-a abătut din căile lui, a părăsit vechile cărări, și a apucat pe cărări și drumuri nebătute”. (Ieremia 9:12-14; 18:15) Așa se face că această probă de data aceasta spirituală, și poate cea mai grea și periculoasă, va pune la încercare până la capăt credința noastră. Continua-vor adevărații martori să păstreze credința adevărată fără compromis așa cum Iehova prin Isus a curățit adevărul odată și pentru totdeauna de toată zgura și neghina? (Maleahi 3:1-3) Sau vor ceda ei „ieșind afară din rânduri, încercând să îndulcească adevărul cu apă, construind o organizație după placul dușmanului”? Așa întreba în acei ani însuși președintele Societății Watchtower la un congres. Această unitate tindea să fie zdrobită după cum s-a și întâmplat. Iată că acela care a fost inițiatorul spiritual al probelor corporale, Diavolul, reușea să dea astfel o lovitură puternică pe plan spiritual acelora care până nu demult formau o unitate desăvârșită. Motivul separării a fost procedura atât de diferită pe care Societatea Watchtower, care avea menirea întreținerii unității tuturor Martorilor lui Iehova din întreaga lume prin editarea unei învățături teocratice în conformitate cu Biblia, a adoptat-o în acei ani și care a devenit din ce în ce mai străină de scopul curat care a stat la baza formării ei. O astfel de învățătură transmisă prin reviste, broșuri, tracte, deși pe căi foarte dificile, a ajuns să se infiltreze prin „cortina de fier” și să semene o sămânță care arăta o reală „îmbolnăvire” a Societății. Atunci, imediat în mințile noastre s-au ivit diferite întrebări cu privire la această situație dificilă. Oare cine era acela care a modificat atât de flagrant învățătura curată? Nu era o implicare a Securității comuniste? Uni au gândit în acest fel, dar, oare se putea gândi cineva că ea era de fapt stricată chiar din nucleul organizației adică din Societatea Watchtower? Deși această presupunere la început a fost firavă, pe parcursul trecerii anilor, ea s-a dovedit a fi cea reală. Da, Societatea Watchtower, ea însăși edita în acest fel învățătura, iar situația de după căderea comunismului a dovedit aceasta cu prisosință. Se vedea astfel existența internațională a unor „martori moderni”, care nepunând bază pe adevărul biblic, au căzut pe panta înșelăciunilor inventate de Satan. Cei care au dorit însă să își păstreze poziția neschimbată, au avut de suferit de pe urma „încăpățânării” lor în credința adevărată. Dar ei s-au consolat, privind cu încredere planul lui Iehova care prin profețiile biblice transmitea peste veacuri o realitate pe care ei o trăiau atât de intens: OMUL FĂRĂDELEGII- apariția și dezvoltarea sa. Nu mai erau necesare alte dovezi din moment ce ascensiunea „Omului Fărădelegii” era atât de bine descrisă în 2Tesaloniceni capitolul 2. Încet dar sigur, frații care au rămas statornici prin neacceptarea noilor învățături „moderniste” și compromise, care i-ar fi întors înapoi în întunericul religiei de unde au ieșit, au început să înțeleagă mai bine de ce, în multe cazuri Securitatea comunistă în urma interminabilelor anchete care se terminau adesea prin tortură, oferea fraților varianta noilor învățături, sau punea întrebarea: „Voi de ce nu vă uniți cu Societatea”?

1990: Constituirea Asociației„Credința Adevărată Martorii lui Iehova”

Cunoscând aceste fapte, trăind și suferind focul acestor memorabile evenimente, refuzând să accepte compromisul, un grup de rezistență, remarcabil pentru apărarea Credinței Adevărate, aveau să fie martori oculari în 1989, când furia populară nu a mai putut fi oprită cu toată puterea și faima internațională a Securității românești, regimul comunist care părea de neînvins, fiind spulberat în aproximativ trei zile de parcă n-ar fi existat niciodată. O parte din membrii Credinței Adevărate fuseseră eliberați de curând iar alții erau încă în închisoare, pentru integritatea lor de a nu fi părtași la vărsare de sânge nevinovat, refuzând serviciul militar. Lângă ei stăteau integrii frații adevărați care și-au dovedit deja devotamentul pentru Stăpânirile cele mai Înalte, Iehova și Isus Christos, cumulând în scurgerea timpului, ani grei de detenție. De altfel, iată ce scria un raport al Securității făcut public mult mai târziu, despre situația reală a Martorilor lui Iehova din România anului 1989: „În 1989, înainte de sfârșitul regimului comunist în România, organele Securității consemnau existența unui număr de circa 28 000 de „martori”, dintre care aproximativ 2 000 făceau parte din categoria celor numiți „rămași pe bază veche”.(Caietele CNSAS) Astfel, începând deja cu iarna 1989-1990 un mic grup de bărbați s-au întâlnit în orașul Cluj-Napoca, parte din ei având asupra lor încă urmele adânci lăsate de anchetele și bătăile Securității comuniste, având un singur scop: acela de a pune bazele unei organizări așa cum Iehova a descoperit prin Isus Christos rămășiței credincioase: constituirea unei asociații. Dorința sinceră era unanimă: continuarea aceleași lucrări cum ne-a învățat „rămășița”, iar asociația să se constituie fără urmă de religie. Această hotărâre a lor, împreună cu rugăciunea fierbinte au fost auzite de Iehova, astfel la 14 septembrie 1990 a fost constituită Asociația „Credința Adevărată Martorii lui Iehova” cu sediul în Cluj-Napoca, fiind înscrisă în registrul persoanelor juridice la nr. 427/1990. Fiind fără urmă de religie, ea a fost constituită în continuitatea lucrării duse de „rămășiță” prin fosta Asociație din perioada 1945-1948, interzisă de regimul comunist român. Era o mare victorie dedicată lui Iehova, un semn vizibil că Iehova aprobă această lucrare, dar și o mare provocare: Își vor păstra integritatea în continuitate ducând la îndeplinire ceea ce au promis în scopul declarat prin constituirea asociației? Iehova avertizează prin Maleahi și își dă cuvântul Său: „Eu Iehova nu mă schimb”. (Maleahi 3:6) Cum își va îndeplini datoria, după adormirea generației vârstnice, noua generație tânără? Cuvintele erau în zadar pentru a da o explicație atunci. Faptele, sunt cele care dovedesc dreptatea. După o organizare teocratică conform regulilor și principiilor lui Iehova, membrii Asociației „Credința Adevărată Martorii lui Iehova” reuniți sub acest nume au pornit o vastă campanie de justificare a Numelui lui Iehova, anunțând întemeierea în 1914 a Împărăției teocratice a lui Isus Christos. La început, prin zeci de adunări publice, apoi pliante, broșuri și reviste care anunțau în lungul și în latul țării vestea despre Împărăție. După 50 de ani de persecuții sub „cortina de fier”, opoziția unită a ateismului s-a prăbușit deodată. Libertatea oferită de Iehova prin Isus Christos trebuia propovăduită, dar nu numai atât! Cei ce în scurgerea timpului au trădat cauza adevărului făcând compromis cu dușmanul au fost zăriți în tabăra „Omului Fărădelegii” prin lucrarea slabă, fără putere și spirit, cum i-a caracterizat întotdeauna pe cei lași și trădători. A sosit momentul ca aceste fapte dovedite, să fie date pe față!

Integritatea dovedită

Astfel, 2 Mai 1992, îi găsește pe membrii Credinței Adevărate reuniți la un mare Congres cu titlul „Încinge-te și spune adevărul” în orașul Cluj-Napoca, unde pentru prima dată după căderea „cortinei de fier”, un grup organizat a demascat public lucrarea mondială a Societății Watchtower ca fiind „Omul Fărădelegii” din 2Tesaloniceni capitolul 2, dând pe față atunci cu dovezi, învățăturile lor slabe și lumești, prin schimbarea înțelegerii corecte cu privire la Stăpânirile Înalte. „Pentru eternitate, Iehova și Isus Christos vor rămâne pentru noi, membrii Credinței Adevărate, Stăpânirile cele mai Înalte din Romani capitolul 13”, răsunau în ecoul sălii cuvintele vorbitorului. (Ieremia 6:29-30; Ezechiel 34:17-22; Osea 5:11;10:13; Isaia 30:9-13) Au urmat apoi, în decursul anilor și până astăzi alte și alte asemenea Congrese, și ele vor continua cât timp va permite Iehova să folosească acest instrument pentru cauza dreptății Sale. Dar anii au trecut, iar generația oțelită în probele închisorilor din anii de persecuție a început să se stingă treptat dintre noi, așteptând revederea pe curând în domnia milenară a lui Christos. Totuși ne-a rămas întipărit în minte expresia hotărâtă cu care aceștia au luptat pentru a păstra necompromis adevărul și sfaturile date de a nu părăsi niciodată profețiile descoperite, dar mai ales puterea de a înțelege încă de atunci lucrarea „servului rău” în aceea de a schimba învățăturile. Cum au putut observa imediat alunecarea spre compromis a Societății, din spatele gratiilor închisorilor, acești bărbați simpli fără studii superioare? Era justificat refuzul lor de nu accepta noile învățături moderne? A fost sfatul lor corect atunci când ne-au atenționat să apelăm la profeții, că ele nu ne vor amăgi, și să nu ne abatem nici la stânga nici la dreapta, ci să mergem drept la țintă, fără compromis? Chiar dacă mulți dintre aceștia astăzi nu mai sunt printre noi, istoria scoate la iveală prin mărturia documentelor făcute publice și puse la dispoziție după atâția ani din rapoartele Securității, exactitatea înțelegerii lor a evenimentelor prin care au trecut, că aceștia au avut dreptate. Cine s-a gândit atunci că ceea ce puneau la cale marii conspiratori în laboratoarele lor secrete pentru a distruge Adevărata Credință, (frații atenți ne informau despre aceasta, și ne atenționau să ne ferim de ele), au ajuns astăzi la îndemâna oricui, fiind făcute publice? Pentru ei, astăzi, aceasta este o istorie trecută, de mult apusă, o generație care acum aproape nu mai există, iar istoria lumii s-a schimbat complet. Pentru noi însă, este o dovadă plină de putere că Iehova apără poporul Său. (Isaia 59:19; 54:17; 66:2,5) Iată mai jos câteva spicuiri din rapoartele Securității acelor ani, făcute publice astăzi, și încercarea subtilă de a infiltra și compromite Credința Adevărată:

„Inițial, KGB a rezolvat problema „martorilor” într-un mod specific – i-a declarat „sectă americană” și a trimis mulți dintre aceștia în lagărele din Siberia. Ulterior s-a constatat că aceștia nu „își părăseau convingerile ostile și în condițiile lagărului continuau să-și ducă activitatea iehovistă”, ceea ce a determinat organele de represiune sovietice să inițieze un îndelungat șir de măsuri operative pentru a prelua controlul grupării religioase din URSS și pentru infiltrarea Societății din Brooklyn, operațiuni cărora nu a început să li se pună capăt decât prin anii ’80, când, în contextul reformei sistemului sovietic, noii conducători au constatat că ele sunt total inutile...” („Caietele CNSAS”)

Iată în continuare probele existente la dosar în rapoartele Securității privind activitatea Martorilor lui Iehova în unele state ale blocului comunist și modul cum au acceptat compromisul unii din ei, cu acordul Societății „Watchtower”:

În RSF Iugoslavia, „Martorii lui Iehova” aveau statutul de cult recunoscut legal, cu toate drepturile și obligațiile ce decurgeau din acesta, beneficiind de a avea case de rugăciuni, tipografii, fonduri bănești proprii, etc. ...Modul în care a fost acordat acest statut cultului „Martorilor lui Iehova” din Iugoslavia a fost relatat ulterior de un emisar al Societății, organelor de Securitate române: „[...]Actualul conducător iehovist pe țară (Iugoslavia), Kalle, a fost invitat de organele de Securitate iugoslave și împreună cu reprezentanți ai Departamentului Cultelor i-au cerut să prezinte, dacă dorește, statutul de organizare și funcționare al sectei iehoviste, în vederea legalizării sectei. Primind un răspuns favorabil de la Centrala iehovistă din SUA, Kalle a prezentat statutul respectiv. Fiind supus unor discuții, lui Kalle i s-a spus că statutul va fi supus aprobării numai dacă se vor respecta câteva condiții, și anume:

a) iehoviștii să nu desfășoare propagandă din casă în casă, potrivit practicii lor din trecut;

b) să fie eliminate din reviste articolele ce sunt nepotrivite ori împotriva guvernului;

c) în adunări ori în învățătura oficială iehovistă, să nu se învețe că iehoviștii nu au voie să meargă în război - să se păstreze o poziție de neutralitate;

d) toată literatura necesară să fie tipărită numai la tipografiile statului și după ce a fost verificat conținutul.

Ca urmare a acceptării acestor condiții de către Societatea din Brooklyn, și de către „supraveghetorul pe țară”, Kalle, „Martorii lui Iehova” au devenit cult legal în Iugoslavia, adepții lui primeau vize pentru ieșirea din țară atunci când voiau să participe la Congresele „martorilor” ce aveau loc în Occident, iar, în probleme precum participarea la vot, efectuarea stagiului militar, etc., conducerea cultului din țară lăsa la aprecierea fiecăruia dintre membri atitudinea pe care voia să o ia.”(„Caietele CNSAS”)

„În R.P. Ungară, pe de altă parte, situația „martorilor”era oarecum diferită, în sensul că ei nu au primit statutul de cult legal, ci numai pe cel de „tolerat”. Exemplul maghiar a tentat cel mai mult organele de Securitate din România, constituind un model care avea mari șanse de a fi urmat și în România. Modul în care autoritățile maghiare au ajuns la această soluție și care a fost compromisul la care au ajuns cele două părți implicate le-a fost comunicat organelor de Securitate române chiar de omologii lor din Ungaria: „În timpul convorbirilor avute cu delegația organelor de Securitate din R.P. Ungară, am fost informați că, în cursul anului 1969, au inițiat o combinație, prin care Natan Homer Knorr – președintele mondial iehovist din SUA – a acceptat ca activitatea iehoviștilor din R.P. Ungară să se desfășoare sub controlul statului; toate materialele de propagandă să fie cenzurate, pentru ca din conținutul lor să fie îndepărtate articolele ori textele care afectează securitatea statului ori care – din alte motive – nu convin statului”. („Caietele CNSAS”) „Treptat, acest model dat de cele două state vecine României (Ungaria și Iugoslavia) se răspândește în rândul țărilor socialiste. Prima care hotărăște să rezolve problema „martorilor” în același mod este Cehoslovacia, care le acordă și ea statutul de cult „tolerat”. ( „Caietele CNSAS”) „Martorii lui Iehova” din URSS au speranțe că și la ei se va admite să facă Congrese ca în Polonia, aici frații sunt bine apreciați, deoarece nu au făcut greutăți, nu s-au amestecat în probleme politice, nu au luat parte la greve, mitinguri și nici la alte activități sindicale. În URSS, în prezent, îi lasă mai liberi, cu ocazia căsătoriilor fac nunți mari, unde au ocazia să se adune mulți frați.” (Caietele CNSAS”)

Aceste inițiative luate de organele de Securitate din țările vecine, s-au vrut a fi introduse și în România, însă în cele din urmă ele au eșuat. Ce este interesant de urmărit aici, că însuși delegatul Societății venit să negocieze problema cu autoritățile române, sugerează acestora ideea cum că la început, este adevărat, frații „nu recunoșteau autoritatea statului” (probabil făcea referire la subiectul din Romani 13 cu privire la supunerea față de Înaltele Stăpâniri) dar acum (după compromis și schimbarea învățăturii), ei „recunosc autoritatea statului”:

„Având în vedere experiența celorlalte state socialiste din Europa de Est, în care a fost acceptată activitatea „martorilor”, reprezentanții Societății hotărăsc să i-a legătura și cu organele de Securitate române, pentru a verifica disponibilitatea acestora la realizarea unui compromis. În întâmpinarea emisarilor trimiși în România cu sarcini în acest sens au venit chiar organele de Securitate române, ce-l contactează în repetate rânduri, în cursul anilor 1970 și 1971, pe un vechi emisar al Societății din Statele Unite, Ghonert Nicolaus, originar din România, stabilit în R.F. Germania, cu care poartă o serie de tratative referitoare la o formă de tolerare a „Martorilor lui Iehova” de către autoritățile române. Din convorbirile purtate între reprezentanții organelor de Securitate și Ghonert Nicolaus, a rezultat că Societatea din Brooklyn, era pregătită să facă o serie de concesii autorităților române în privința doctrinei religioase și a practicii sale organizatorice: Centrala mondială iehovistă militează în continuare pentru a obține unele avantaje în favoarea iehoviștilor din România, respectiv tolerarea activității sau legalizarea ei. Totodată, cel în cauză (Ghonert Nicolaus) a subliniat că, dacă până în anii 1964-1965, iehoviștii au fost îndemnați să nu recunoască autoritatea de stat, ulterior s-a revenit și s-au publicat materiale prin care se explică acestora că trebuie să recunoască autoritatea statului ”. („Caietele CNSAS” - Revistă semestrială editată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, București, str. Matei Basarab nr. 55-57, sector 3, www.cnsas.ro , Anul I, nr. 2/2008 , Editura CNSAS, București, 2008 ) „Domnul [Iehova] mi-a dat de știre, și am știut; atunci Tu mi-ai arătat faptele lor”. Așa suna anunțul lui Iehova dat prorocului Ieremia (11:18) indignat de faptele poporului, care în ciuda avertismentelor, au ignorat total mustrarea lui Iehova: „Căci poporul Meu a săvârșit un îndoit păcat: M-au părăsit pe Mine, izvorul apelor vii, și și-au săpat puțuri, puțuri crăpate, care nu țin apă”. (Ieremia 2:13) Iată cum, înainte cu mai bine de 30 de ani să apară public Rapoartele Securității, adevărații Martori ai lui Iehova care nu au acceptat compromisul au avertizat asupra acestui pericol, iar acum el se confirmă. Aceasta este încă o dovadă clară pentru noua generație care vine din urmă, dacă ține tare la profeții și nu acceptă compromisul, Iehova are grijă și luptă în favoarea poporului Său, descoperindu-i la timpul potrivit, cu adevărat faptele. Este clar acum pentru oricine, cum a fost posibil ca numărul membrilor Societății să ajungă de la fondarea sa în 1874, până în 1942, la moartea președintelui Rutherford, doar la aproximativ 115.000, din 1942 până la moartea lui Knorr în 1977, la peste 2 milioane, iar la sfârșitul lui 2007 la peste 6,5 milioane de membri. Acest rezultat poate fi ușor explicat dacă ținem cont numai de situația Martorilor lui Iehova din România, unde în 1989 din cei aproximativ 28.000 de martori, un număr exagerat de mare ținând cont de constrângerile regimului, doar 2000 erau „rămași pe bază veche”. Marea diferență a făcut-o schimbările majore și de compromis, pe care așa cum am dovedit deja din rapoartele existente oficiale, Societatea Watchtower a fost dispusă să le accepte. Aceste fapte descoperite astăzi, par a nu schimba nimic din drumul ales de cei ce nu vor să observe faptele. Totuși, din acest motiv, din nou Iehova avertizează: „Sunt dați de rușine, căci săvârșesc urâciuni; și totuși nu roșesc, și nu știu de rușine. De aceea vor cădea împreună cu cei ce cad, vor fi răsturnați, când îi voi pedepsi, zice Domnul” [Iehova]. (Ieremia 6:15) În curând însă va veni vremea când vor roși cu adevărat de rușine pentru starea în care vor ajunge: „Mama voastră este acoperită de rușine, cea care v-a născut roșește de rușine: iată, ea este coada neamurilor, este un pustiu, un pământ uscat și fără apă”. (Ieremia 50:12) Lucrarea de mărturie pe care o duc membrii Credinței Adevărate astăzi, este „în continuitate”, adică ceea ce Iehova a descoperit în literatura curată și necompromisă a anilor anteriori (publicată și pe această pagină de internet), care nu este „hrană mucegăită” așa cum „servul rău” condamnă. Din contră, susținem ferm că împlinirea profețiilor lui Iehova, descoperite prin „rămășița” credincioasă, este și va rămâne până la Armaghedon de actualitate și faptele o dovedesc deplin astăzi, iar lucrarea de rătăcire a „servului rău” nu poate egala sau descoperi un adevăr mai mare, decât „un pustiu, un pământ uscat și fără apă”, cum declară prorocul. Încercarea acelora care au abandonat-o și s-au separat de acest spirit curat acceptând compromisul, sau și mai grav, al altora care încă continuă să se infiltreze încercând să contamineze, prin strecurarea de „idei noi , moderne”, sau spicuiri de cuvinte sau fraze din literatura necurată cu gând să ne abată, vor avea un eșec total. Evenimentele ultimilor ani prin încercarea unora de a compromite Credința Adevărată sau a dizolva-o, au dovedit-o deplin: „Eu. Eu vă mângâi. Dar cine ești tu, ca să te temi de omul cel muritor, și de fiul omului care trece ca iarba, și să uiți pe Domnul [Iehova], care te-a făcut, care a întins cerurile și a întemeiat pământul? De ce să tremuri necontenit toată ziua, înaintea mâniei asupritorului, când umblă să te nimicească? Unde este mânia asupritorului? În curând cel încovoiat sub fiare va fi dezlegat; nu va muri în groapă, și nu va duce lipsă de pâine. Eu sunt Domnul [Iehova], Dumnezeul tău care stârnesc marea și fac să-i urle valurile, și al cărui nume este Domnul [Iehova] Oștirilor. Eu pun cuvintele Mele în gura ta, și te acopăr cu umbra mâinii Mele, ca să întind ceruri noi și să întemeiez un pământ nou, și să zic Sionului: „TU EȘTI POPORUL MEU!” (Isaia 51:12-16) Această convingere a noastră este sigură, iar timpul o dovedește continuu, depinde doar de noi cum ne raportăm împlinirii acestor profeții pentru a putea primi viața veșnică. Nu vom accepta niciodată religia cu practicile ei, tradițiile ei, sau lepădarea de Stăpânirea cea mai Înaltă. Această poziție a noastră este sprijinită pe Biblie, iar noi o putem dovedi, ea nu este nouă ci întotdeauna adevărații Martori ai lui Iehova au arătat aceasta: literatura postată pe această pagină de internet, lucrarea de mărturie din casă în casă, temele exprimate în adunări, precum și Congresele o pot dovedi, nu numai acum, ci chiar înainte de constituirea Asociației în anii de restricție. Credința Adevărată a Martorilor lui Iehova nu este condiționată de asociație. Asociația este doar instrumentul juridic prin care membrii ei lucrează legal, neavând nimic de ascuns, lucrarea noastră fiind o lucrare publică. Indiferent de schimbările de ordin politic, religios sau de altă natură, de atacurile viclene ale celor „furișați cu gând a ne duce înapoi în robie (religie)”, noi toți membrii Credinței Adevărate promitem închinare și devotament total cauzei adevărate pentru justificarea numelui lui Iehova și Împărăției lui Christos, acum înainte de Armaghedon, fără cel mai mic compromis. Din acest motiv, și pe această cale reluăm apelul lansat acum două decenii la primul Congres al Credinței Adevărate din 2 Mai 1992, cu mențiunea: Noi nu dorim să ne schimbăm, salutându-vă totodată cu Galateni 5:1:

„Rămâneți dar tari, și nu vă plecați iarăș sub jugul robiei (religiei)!”

Apel: „...noi toți dorim să facem un apel în lumea întreagă către toți aceia care consimt cu noi și care oriunde ar fi, se luptă pentru a păstra necompromisă și nepătată adevărata credință, amintită în Iuda versetul 3, și totodată adevărul și lumina să strălucească prin această ultimă înștiințare lansată omenirii acum, înainte de sfârșitul lumii.”